Kitabı oku: «Lecțiile Inimii»

CAPITOLUL UNU

Ușa biroului de avocatură s-a deschis brusc și persoana care a intrat a dat peste Olivia West.

─ Ce naiba, a strigat ea scăpând dosarele din mână pe jos. S-a întors și s-a uitat la Carter Jackson... pacostea existenței ei.

─ Care e problema ta? S-a aplecat și a ridicat unul din dosare. Nu a vrut să se aplece complet pentru că știa că se va holba la fundul ei sau va spune ceva cu conotație sexuală despre poziția ei.

─ Îmi pare rău... S-a uitat în jur, ignorând-o complet. Ce nemernic. Nici măcar nu s-a oferit s-o ajute să ridice dosarele... cele pe care le-a scăpat din cauza lui. S-a uitat la ea, dar părea că nu o vedea. Ceva nu era în regulă. Carter, de obicei, o lingușea puțin și făcea un comentariu sexist.

─ Unde e sora mea? A întrebat răstit.

─ Ocupată. Olivia s-a dat înapoi și și-a aranjat cămașa. Era afurisită, dar nu îi păsa. O merita pentru neglijența lui. În plus, asta nu îl va opri să intre să o găsească pe Claire.

─ Nu o va încânta întreruperea. Ce e atât de important de crezi că e în regulă să dai peste cineva cu mușchii tăi. Erau destul de frumoși de privit ...

I-a aruncat o privire tăioasă. De ce a făcut bunul Dumnezeu un om atât de ursuz atât de superb. Dacă n-ar fi emanat ură în mod natural poate chiar

l-ar plăcea. Poate fiind cuvântul esențial...

─ Nu vreau să mă repet. Unde este Claire?

─ Este într-o o... Și-a dres glasul. Ea și Matt au o ședință de planificare în biroul lui. Da... Planificare. A sunat credibil. Mai degrabă o sesiune de lins ... La naiba, pe cine păcălea? Și-o trăgeau. Și era geloasă. Nu-și putea aminti ultima dată când avusese sex bun.

─ A fost greu? S-a învârtit și s-a îndreptat spre biroul lui Matt.

Olivia abia s-a abținut să nu chicotească.

─ Ai face bine să bați la ușă mai întâi. Era sigură că nu ar fi vrut să-și vadă sora într-o situație intimă..și bineînțeles...dezbrăcată. S-ar putea să-l sechele pe viață. La naiba, nu trebuia să-l avertizeze. Ar putea fi amuzant de văzut.

El s-a uitat peste umăr.

─ Nu ai nimic de făcut? Putea să fie cât de nemernic voia, dar Carter Jackson nu o speria. Lăsând la o parte insinuările, era moale. Îl văzuse vulnerabil.

─ Nu. Și-a pus mâna în șold.

─ Speram să fii un gentleman și să te oferi să mă ajuți să ridic dosarele pe care mi le-ai dat jos din mână, dar clar m-am înșelat. Ar trebuit să știu că nu mă pot aștepta la ceva politicos de la tine. Încă nu le ridicase pe toate de pe jos. Olivia a oftat. Ar trebui să le ridice. Poate după ce pleca Carter...

Carter i-a luat nasul între degetul arătător și degetul mare. A, îl iritase. Ce păcat. Răzbunarea se cuvenea.

─ Te ajut să-ți ridici hârtiile de căcat după ce vorbesc cu Claire. Unele lucruri sunt mai importante decât tu și nevoile tale. Te gândești vreodată la altcineva în afară de tine?

─ Aș putea să-ți pun aceeași întrebare. S-a uitat la el cu speranța că o privire îl va copleși–o fată poate spera. O călca pe nervi.

─ Te rog, ocupă-te de nevoile tale întâi. Dacă asta era un indiciu al tipului de amant care era, era un lucru bun că nu cedase dorinței și nu se aruncase spre el. Ea voia un iubit care să se ocupe de nevoile ei înainte de ale lui ... Carter nu părea genul.

─ Așa o să fac. Mulțumesc din suflet. Fără să mai spună nimic a început să bată cu putere în ușa lui Matt.

─ Claire! Vocea lui Carter era atât de puternică încât răsuna în cameră. Uau, putea fi ostentativ.

─ Crezi că e nevoie să țipi? A întrebat Olivia

─ Te aude tot biroul.

Carter părea că încerca s-o ignore. Ar trebui oare să se facă greu de ignorat? S-a auzit sunetul unor voci înăbușite. Carter a bătut din nou la uşă, de data asta mai tare, apoi a apăsat mânerul ușii și a descoperit că era încuiată—Claire și Matt clar o făceau. Olivia a zâmbit. Carter va avea o surpriză dacă reușea să spargă ușa. Nu era sigură dacă era dezamăgită sau nu că ușa era încuiată. Ar fi vrut să-i vadă expresia de groază de pe față.

─ Care e urgența? A spus Matt după ce a deschis ușa. A rămas în ușă holbându-se la Carter.

─ Făceam ceva.

Olivia s-a uitat în spatele lui Carter și Matt. Claire era un pic răvășită ... Era în procesul de închidere a nasturilor bluzei și asta nu a trecut neobservat de Carter—nările lui se măreau uitându-se în direcția ei. Ocupați da... ocupați cu ceva ceva. Nu îi învinovățea. Erau tineri și îndrăgostiți. Dacă ar fi găsit dragostea vieții ei, probabil, ar face același lucru care erau pe cale să-l facă sau terminaseră de făcut.

Carter a reușit să vorbească și le-a spus lui Claire și Matt,

─ Trebuie să vă spun ceva.

─ Noi mai întâi, a spus Claire. Cu un zâmbet mare pe buze. A ridicat mâna în sus și a fluturat-o în fața lui. Buclele ei blonde de aur erau răvășite, dar era mai radiantă ca niciodată.

─ Uite.

Ah ... Olivia avea un nod în gât. Erau logodiți. Asta era ah, atât de frumos. Se bucura pentru ei. Parcurseseră un drum lung să ajungă la acest moment. Claire spunea nu de fiecare dată când Matt îi cerea mâna. Probabil o obosise.

Carter s-a uitat la inelul de pe degetul lui Claire. Era o tăietură pătrată mare solitară pe un inel de aur galben. Strălucea în lumină și era aproape la fel de strălucitor ca și zâmbetul ei. A zâmbit și apoi i-a spus:

─ În sfârșit ai spus da?

Ea a dat din cap entuziasmată.

─ Ne căsătorim. Claire aproape că a țipat cuvintele.

─ Felicitări! Olivia s-a apropiat de ei.

─ Arată-mi inelul. I-a ridicat mâna lui Claire să-l examineze. Fericirea, practic, emana din Claire când i-a permis Oliviei să-l analizeze. A oftat. Era un inel atât de frumos și își dorea, nu pentru prima dată, să aibă un bărbat în viața ei. Unul care să o provoace și să o iubească. Unul care să vrea să se căsătorească cu ea și să-și petreacă restul vieții cu ea. S-a uitat la Carter. Păcat că nu era disponibil emoțional.

Carter și-a dres glasul și a zis:

─ Mă bucur că în sfârșit e oficial. Și-a mișcat picioarele puțin și s-a încruntat.

─ Dar nu zâmbești. Claire făcu un pas înainte.

─ Pare să fie ceva serios. Ce s-a întâmplat?

Matt s-a uitat la el și s-a încruntat.

─ Claire are dreptate. Arăți de parcă ai înghițit ceva stricat și este pe cale să ți se întoarcă. Ce s-a întâmplat?

─ Nolan. Carter a spus supărat.

Olivia și Claire au respirat profund în același timp. Claire și-a pus mâna pe piept și a ținut-o acolo.

─ Nu e de bine, nu? Olivia a făcut un pas și a tras-o pe Claire într-o îmbrățișare.

Carter a clătinat ușor din cap.

─ Mă tem că nu.

─ Te rog spune-mi că e mort. Îmi dau seama că ar fi rău, dar ar fi mai bine din punctul meu de vedere. Gura lui Matt a format o linie albă subțire.

─ Este răul întrupat.

Olivia era împotriva pedepsei cu moartea, dar chiar și așa era de acord cu Matt. Nolan o terorizase pe Claire și aproape o omorâse. Dacă cineva pe care iubea ar fi fost tratat în modul în care Claire fusese tratată, le-ar dori moartea și ea.

─ Aș vrea să pot spune asta. Sistemul judiciar făcuse dreptate și Nolan ar trebui să putrezească în închisoare pentru foarte mult timp. Orice avea Carter de spus trebuia să fie rău.

─ Mi-e teamă că e mult mai rău decât vă puteți imagina.

─ Nu știu, îmi pot imagina multe. Matt se uită la Claire, apoi înapoi la Carter și întrebă:

─ Ar trebui să ne îngrijorăm?

─ Da, Carter a răspuns.

Claire înjură și începu să se plimbe prin cameră. Mâna ei tremura când și-a întins-o să-și dea o buclă după ureche. S-a oprit în mijlocul camerei. Și-a ridicat bărbia și a întrebat:

─ Ce a făcut Nolan acum?

─ Este complicat, dar răspunsul scurt este, ei bine, nu e în închisoare.

─ Atunci unde naiba este? Matt a întrebat. Fața lui s-a înroșit de furie.

─ Nu știm. Carter își trecu degetele prin păr cu frustrare.

─ Poate fi oriunde.

─ Uau, a spus Olivia sarcastic.

─ O rundă de aplauze pentru geniul din cameră. Bătu din palme în timp ce își rotea brațele într-un cerc.

─ Poate ne poți spune ce ai de gând să faci? Nu se putea abține să nu fie dificilă. Olivia era la fel de speriată ca și Claire deși nu fusese ea cea urmărită și luată ostatic.

Carter se uită urât la ea și dacă ar fi putut, probabil, ar fi strangulat-o cu acea privire. Nu îl învinovățea. Olivia era destul de dificilă. Era atitudinea ei în general și îi prinsese bine în facultatea de drept și cu câțiva bărbați în colegiu. Nu vedea nici un motiv de a-și schimba metoda acum.

─ Toată lumea îl caută. Carter a oftat.

─ O linie telefonică a fost înființată pentru a primi orice informații cu privire la locația lui. În afară de asta nu sunt prea multe altele pe care le putem face. Nu avem nici o pistă.

─ Și Claire și Reese? Întrebă Matt. Reese ieșea cu Nolan când a atacat-o pe Claire. Ar putea fi în pericol și ea. Nu se putea ști de ce era în stare acel psihopat.

─ Cu siguranță, va veni după una dintre ele, poate chiar după ambele.

Claire a început să tremure și s-a așezat într-un scaun din apropiere.

─ Nu pot trece prin asta din nou. Vocea ei tremura în timp ce vorbea.

─ Abia am supraviețuit ultima dată. Cum s-a întâmplat asta?

Carter a respirat profund. Fața lui își pierduse toată culoarea. Îi era probabil foarte greu să-și vadă sora atât de agitată la auzul știrilor ... știri pe care a trebuit să i le dea știind că o vor îngrozi.

─ Promit că nu mă voi odihni până când este găsit. Nu îl voi lăsa să te mai atingă vreodată.

─ Nu poți să promiți asta, a spus Claire. Nimeni nu poate. Poate că ar trebui să plec până este capturat.

─ Nu poți trăi așa. Olivia și-a mușcat buza de jos.

─ Și dacă nu-l prind niciodată? Vei fugii mereu? Și nunta ta?

─ Ce e cu nunta? Claire a respirat profund.

─ Nu vreau o ceremonie mare, oricum. Putem lua o vacanță, poate mergem la Vegas. În timp ce suntem acolo, putem fugi și avea luna de miere. Dacă avem noroc, Nolan va fi într-o celulă până când ne întoarcem.

─ Nu vreau să spun asta ... Carter a răsuflat. Dar nu este o idee rea. De ce nu o suni pe mama să-i spui să organizeze o cină în familie? Trebuie să discutăm totul mai întâi, și apoi, da, ieși din oraș pentru câteva zile.

Olivia nu era sigură că ar fugi, dacă ar fi fost ea, dar nu se confruntase cu această experiență. Nu o învinovățea pe Claire că voia să se suie în primul avion. Cel puțin îl avea pe Matt să meargă cu ea. Asta o va ajuta mult să-și atenueze unele dintre temerile ei.

─ Nu sunt sigur că îmi place ideea de a fugii, Matt a răspuns.

─ Dar îmi place ideea de a te avea ca soție mai devreme. Doar îmi doresc să fi făcut asta în circumstanțe mai bune.

─ Așa este, a spus Claire.

─ Putem hotărî mai târziu, dacă vrem nuntă. Vacanța se întâmplă cu siguranță. S-a întors spre Olivia și i-a întâlnit privirea.

─ Te las pe tine să o informezi pe Dani de situație și Amy să reprogrameze toate întâlnirile noastre pe termen nelimitat. Dacă e nevoie să te ocupi de ceva tu ești șefa, Dani se poate ocupa de restul.

Daniella Sousa era partenera lui Matt în firma de avocatură. Nu făcea multe de când își începuse fundația ei, dar încă lua cazuri din când în când. Olivia nu știa prea multe despre ea, decât că era fiica familiei Brady. Ceea ce nu descoperiseră până când se întâlniseră întâmplător cu câteva luni în urmă. Se căsătorise recent cu dragostea vieții ei Rendall Sousa și părea fericită.

─ Mă voi ocupa de tot, Olivia a fost de acord.

─ Du-te și ocupă-te de tot ce ai nevoie să poți pleca din oraș. Îl conduc pe Carter afară.

El și-a dat ochii peste cap și s-a întors spre Claire. Olivia voia să-i dea una, dar s-a abținut. Să fie nevoit să-i spună surorii lui că Nolan Pratt nu era în închisoare trebuie să fi fost un rollercoaster emoțional pentru el.

─ Sună-mă după ce vorbești cu mama. Mă duc să o văd pe Reese și să-i spun despre planurile tale.

─ O, Doamne, nici măcar nu m-am gândit la ea ... Claire a înghițit un nod.

─ Dacă se duce după ea în loc de mine? Probabil că nu auzise preocuparea lui Matt asupra ei. Nu cum că Olivia era surprinsă. Era aproape sigură că Claire se pierduse pentru o scurtă perioadă de timp.

─ Va fi bine, Carter a liniștit-o.

─ Dane este cu ea și o va proteja. Este încăpățânată și nu va vrea să-și lase pacienții. Știi cum este.

─ Da, a spus Claire.

─ Bine. Promite-mi că o să mă suni în fiecare zi cât suntem plecați sau mă întorc. Trebuie să știu sigur că toată lumea este în siguranță.

El a dat din cap.

─ Da, îți promit. Acum trebuie să plec. Carter a tras-o într-o îmbrățișare și apoi s-a întors să plece. Olivia s-a asigurat că plecă. S-a opri la ușă și a adunat toate documentele ei și le-a pus într-un teanc, apoi i le-a dat.

─ Uite. Să nu spui niciodată că nu am făcut nimic pentru tine.

Nemernicul ... nu se aștepta să le ridice. I s-au mişcat buzele, dar nu i-a ieșit nici un cuvânt. Ticălosul părea un pic prea mulțumit de sine. Trebuia să se asigure că va plăti pentru asta data viitoare. Ce dacă era pe urmele unui criminal maniac. Putea să-i facă față și ei pe deasupra. Altfel nu ar provoca-o. Aștepta cu nerăbdare interacțiunea lor următoare.