Kitabı oku: «Iubită »

Yazı tipi:

Despre Morgan Rice

Morgan Rice este #1 la bestselleruri şi autoarea bestsellerurilor USA Today din seria epică și fantastică INELUL VRĂJITORULUI, cuprinzând şaptesprezece cărţi; #1 bestseller cu seria MEMORIILE UNUI VAMPIR, care cuprinde unsprezece cărţi (şi mai urmează); seria de bestselleruri #1 TRILOGIA SUPRAVIEŢUIRII, un thriller post-apocaliptic care cuprinde două cărţi (şi mai urmează); şi noua serie epică și fantastică REGI ȘI VRĂJITORI, care cuprinde trei cărţi (şi mai urmează). Cărţile lui Morgan Rice sunt disponibile în ediţii audio şi tipărite, iar traduceri ale acestora sunt disponibile în peste 25 de limbi.

www.morganricebooks.com pentru a vă înscrie în lista de contacte e-mail, pentru a primi o carte gratuită, cadouri, pentru a descărca gratuit aplicaţia, pentru a afla ultimele noutăţi, în exclusivitate, pentru a vă conecta prin Facebook şi Twitter şi pentru a păstra legătura!

Laude selecte pentru MEMORIILE UNUI VAMPIR

"O carte care rivalizează cu AMURG și JURNALELE VAMPIRILOR, și una care te va face să nu vrei să lași cartea din mână până la ultima pagină! Dacă îți plac aventura, dragostea și vampirii, această carte este pentru tine!"

–-Vampirebooksite.com (despre Transformată)

"Rice face o treabă excelentă atrăgându-te de la început în poveste, utilizând o mare calitate descriptivă care transcende simpla zugrăvire a decorului.... Frumos scrisă și extrem de rapid de citit."

–-Black Lagoon Reviews (despre Transformată)

"O poveste ideală pentru tinerii cititori. Morgan Rice a făcut o treabă bună dând poveștii o întorsătură interesantă…Proaspătă și unică. Seria se concentrează în jurul unei fete… o fată extraordinară!…Ușor de citit, dar cu acțiune extrem de rapidă… Evaluat Audiență Generală."

–-The Romance Reviews (despre Transformată)

"Mi-a captat atenţia de la început până la sfârşit şi n-am mai putut s-o las din mână….Această poveste este o aventură extraordinară, cu un ritm alert, plină de acţiune chiar de la început. Nu te plictiseşti nicio clipă."

–-Paranormal Romance Guild (despre Transformată)

"Plină până la refuz de acţiune, idilă, aventură şi suspans. Puneţi mâna pe această carte şi vă veţi îndrăgosti încă o dată."

–-vampirebooksite.com (despre Transformată)

"O intrigă minunată, și aceasta a fost mai ales tipul de carte pe care îți va fi greu s-o pui jos seara. Finalul a fost o situație pe muchie de cuțit, atât de spectaculoasă încât veți dori imediat să cumpărați cartea următoare, doar pentru a vedea ce se întâmplă."

–-The Dallas Examiner (despre Iubită)

"Morgan Rice se dovedește din nou a fi o povestitoare extrem de talentată....Va atrage o gamă largă de public, inclusiv fanii tineri ai genului vampiri / fantastic. Acesta s-a încheiat cu o situație neașteptată, pe muchie de cuțit, care te lasă șocat."

–-The Romance Reviews (despre Iubită)

Cărți de Morgan Rice

INELUL VRĂJITORULUI

CALEA EROILOR (Cartea 1)

MARȘUL REGILOR (Cartea 2)

SOARTA DRAGONILOR (Cartea 3)

STRIGĂT DE ONOARE (Cartea 4)

JURĂMÂNT DE GLORIE (Cartea 5)

MEMORIILE UNUI VAMPIR

TRANSFORMATĂ (Cartea 1)

IUBITĂ (Cartea 2)

Toate drepturile rezervate. Cu excepţia cazurilor permise de Legea Drepturilor de Autor din 1976, din SUA, nicio parte din această publicaţie nu poate fi reprodusă, distribuită sau transmisă în orice formă sau prin orice mijloace sau stocată într-un sistem de baze de date sau de recuperare, fără acordul prealabil al autorului.

Acest e-book este licenţiat numai pentru uzul dumneavoastră personal. Acest e-book nu poate fi revândut sau cedat altor persoane. Dacă v-aţi dori să împărţiţi acest e-book cu o altă persoană, vă rugăm să achiziționați câte un exemplar suplimentar pentru fiecare destinatar. Dacă citiţi acest e-book şi nu l-aţi cumpărat, sau nu a fost achiziţionat numai pentru uzul dumneavoastră, atunci vă rugăm să îl returnaţi şi să achiziţionaţi o copie proprie. Vă mulţumim că respectaţi munca dificilă a acestui autor.

Aceasta este o operă de ficțiune. Numele, personajele, afacerile, organizaţiile, locurile, evenimentele şi incidentele sunt fie produsul imaginaţiei autorului, fie sunt utilizate ficţional. Orice asemănare cu persoane reale, în viaţă sau decedate, este o simplă coincidenţă.

Fapte:

În Salem, în 1692, o duzină de adolescente, cunoscute sub numele de "chinuitele", au fost afectate o boală misterioasă, care le-au făcut să devină isterice și să acuze, în mod independent, că vrăjitoarele locale le chinuiau. Aceasta a dus la procesele vrăjitoarelor din Salem.

Boala misterioasă care le-a cuprins pe aceste adolescente nu a fost niciodată explicată, până în ziua de azi.

"Azi noapte ea a visat că mi-a văzut statuia,
Care, ca o fântână cu o sută de guri,
Lăsa să curgă sânge curat: și mulți Romani lacomi
Veneau zâmbitori și-și înmuiau mâinile în ea:
Și ea crede acestea a fi semne și prevestiri,
Și rele iminente … "

-William Shakespeare, Julius Caesar

UNU

Valea Hudson, New York

(În prezent)

Pentru prima dată de mai multe săptămâni, Caitlin Paine se simțea relaxată. Stând confortabil pe podeaua micului hambar, se lăsă pe spate pe un balot de fân și răsuflă. Un foc mic ardea în șemineul de piatră la vreo zece pași; tocmai adăugase un buștean, și se simțea bine auzind trosnetele lemnului. Martie încă nu se terminase și în seara asta era deosebit de rece. Fereastra de pe peretele îndepărtat oferea o imagine a cerului de noapte, și putea vedea că zapada încă se așternea.

Hambarul era neîncălzit, dar ea stătea destul de aproape de foc și căldura sa ajuta contra frigului. Se simțea foarte confortabil, și își simțea pleoapele devenind tot mai grele. Mirosul focului domina hambarul, și în timp ce ea se lăsa un pic mai pe spate, putea simți tensiunea începând să-i părăsească umerii și picioarele.

Desigur, adevăratul motiv pentru senzația ei de pace, știa, nu era focul, sau fânul, sau chiar adăpostul hambarului. I se datora lui. Caleb. S-a ridicat în șezut și s-a uitat la el.

El era așezat în fața ei, la aproximativ cincisprezece pași, într-o nemișcare atât de perfectă. Dormea, iar ea profitat pentru a-i studia fața, trăsăturile perfecte, pielea palidă, translucidă. Nu mai văzuse niciodată o față atât de perfect cizelată. Era ireal, ca și cum se uita la o sculptură. Nu putea înțelege cum de el a fost în viață timp de 3.000 de ani. Ea, la 18 ani, deja arăta mai în vârstă decât el.

Dar era mai mult decât fața lui. Era un aer al lui, o energie subtilă pe care o emana. Un mare sentiment de pace. Când era în lângă el, știa că totul va fi în regulă.

Era fericită că el era încă acolo, încă cu ea. Și și-a permis să spere că vor rămâne împreună. Dar, chiar în timp ce se gândea, s-a mustrat singură, știind că își provoca singură probleme. Tipii de genul ăsta, știa, pur și simplu nu stăteau prea mult într-un singur loc. Pur și simplu nu era felul lor.

Caleb dormea atât de perfect, respirând așa de ușor, încât îi era greu să spună dacă el chiar era adormit. Plecase mai devreme, după cum spusese, să se hrănească. Se întorsese mai relaxat, cărând niște bușteni, și se gândise la o modalitate de a sigila ușa hambarului pentru a menține afară vântul ce purta zăpada. El a făcut focul, iar acum că era adormit, ea avea grijă să-l mențină aprins.

S-a întins și a mai luat o gură din paharul de vin roșu și a simțit cum lichidul cald o relaxa încet. Găsise sticla într-un scrin ascuns sub un teanc de fân; și-a amintit când fratele ei mai mic, Sam, a ascuns-o acolo, cu luni în urmă, dintr-un capriciu. Ea nu bea alcool, dar nu a văzut nimic rău în câteva înghițituri, mai ales după întâmplările prin care trecuse.

Își ținea jurnalul în poală, la o pagină nouă, un pix într-o mână și paharul în cealaltă. Îl ținea așa de 20 de minute acum. Nu avea nicio idee de unde să înceapă. Niciodată înainte nu avusese probleme să scrie, dar de data aceasta era diferit. Evenimentele din ultimele zile fuseseră prea dramatice, prea greu de procesat. Era prima dată când stătea liniștită și relaxată. Prima dată când se simțea măcar un pic în siguranță.

A decis că era mai bine să înceapă cu începutul. Ce se intamplase. De ce era aici. Chiar cine era. Avea nevoie să proceseze asta. Nu era sigură nici dacă ea însăși mai știa răspunsurile.

*

Până săptămâna trecută, viața era normală. De fapt începuse să-mi placă Oakville. Apoi Mama a venit ca o furtună într-o zi și a anunțat că ne mutăm. Din nou. Viața s-a întors cu susul în jos, cum o făcea întotdeauna cu ea.

De data aceasta, a fost mai rău. Nu a fost o altă suburbie. A fost New York. Ca în orașul New York. Școală publică și o viață de beton. Și un cartier periculos.

Și Sam a fost supărat. Am vorbit despre a nu merge, despre a pleca de acasă. Dar adevărul era, nu aveam un alt loc unde să mergem.

Așa că am mers cu ea. Amândoi am jurat în secret că, dacă nu ne place, vom pleca. Vom găsi un loc. Oriunde. Poate chiar vom încerca din nou să-l găsim pe tata, deși amândoi știam că asta nu se va întâmpla.

Și apoi s-a întâmplat totul. Atât de rapid. Corpul meu. Transformându-se. Schimbându-se. Încă nu știu ce s-a întâmplat, sau ce am devenit. Dar știu că nu mai sunt aceeași persoană.

Îmi amintesc de noaptea fatidică în care a început totul. Carnegie Hall. Întâlnirea mea cu Jonah. Și apoi … pauza. Eu … .hrănindu-mă? Ucigând pe cineva? Încă nu-mi amintesc. Știu doar ce mi-au spus. Știu că am făcut ceva în acea noapte, dar totul e în ceață. Orice aș fi făcut, încă simt ca un gol în stomac. N-aș vrea să fac rău nimănui.

A doua zi, am simțit schimbarea în mine. Am fost cu siguranță din ce în ce mai puternică, mai rapidă, mai sensibilă la lumină. Am mirosit lucruri, de asemenea. Animalele se purtau ciudat în jurul meu, și eu m-am simțit ciudat în preajma lor.

Și apoi a fost mama. Mi-a spus că nu e mama mea adevărată, și apoi a fost omorâtă de acești vampiri, cei care mă urmăriseră. N-aș fi dorit să o vad rănită așa. Încă mai simt că e vina mea. Dar, cu toate celelalte, nu pot să mă las să stărui pe asta. Trebuie să mă concentrez pe ceea ce este în fața mea, pe ceea ce pot controla.

A fost și capturarea mea. Acei vampiri groaznici. Și apoi, evadarea mea. Caleb. Fără el, sunt sigură că m-ar fi ucis. Sau mai rău.

Sabatul lui Caleb. Neamul lui. Atât de diferiți. Dar vampiri, totuși. Teritoriali. Geloși. Suspicioși. M-au dat afară, și lui nu i-au dat de ales.

Dar el a ales. În ciuda a tot, el m-a ales pe mine. Din nou, el m-a salvat. El a riscat totul pentru mine. Îl iubesc pentru asta. Mai mult decât va ști el vreodată.

Trebuie să-l ajut la rândul meu. El crede că sunt aleasa, un fel de Mesia al vampirilor, sau ceva de genul. E convins că îl voi conduce la un fel de sabie pierdută, care va opri un război al vampirilor și va salva pe toată lumea. Personal, eu nu cred asta. Oamenii lui nu cred asta. Dar știu că e tot ce are, și că aceasta înseamnă lumea pentru el. Și a riscat totul pentru mine, și măcar atât pot să fac. Pentru mine, nu e nici măcar vorba despre sabie. Doar că nu vreau să-l văd plecând.

Așa că voi face tot ce pot. Oricum, mi-am dorit întotdeauna să încerc să-l găsesc pe tatăl meu. Vreau să știu cine este el cu adevărat. Cine sunt eu cu adevărat. Dacă sunt cu adevărat jumătate vampir, sau jumătate om, sau orice altceva. Am nevoie de răspunsuri. Dacă nu e vorba de nimic altceva, trebuie să știu ce … devin

*

“Caitlin?”

S-a trezit amețită. S-a uitat în sus și l-a văzut pe Caleb în picioare deasupra ei, cu mâinile lui odihnindu-se ușor pe umărul ei. A zâmbit.

"Cred că ai adormit", a spus el.

S-a uitat în jur, a văzut jurnalul deschis în poală și l-a închis. Și-a simțit sângele năvălindu-i în obraji, sperând că el nu a citit nimic. Mai ales partea despre sentimentele ei pentru el.

S-a ridicat în capul oaselor și și-a frecat ochii. Era încă noapte, iar focul încă ardea, deși era mai mult jar. Și el abia trebuie să se fi trezit. Se întrebă cât timp dormise.

"Îmi pare rău", a spus ea. "Este primul somn în câteva zile."

El a zâmbit din nou, și a traversat încăperea spre foc. A aruncat mai mulți bușteni pe foc, și ei au trosnit și au șuierat, în timp ce focul a crescut mai mare. A simțit căldura ajungându-i la picioare.

Stătea acolo, cu ochii în jos, la foc, și zâmbetul lui s-a stins încet în timp ce se pierdea în gânduri. În timp ce se uita în flăcări, fața îi era luminată de o strălucire caldă, făcându-l să arate chiar mai atractiv, dacă așa ceva era posibil. Ochii lui mari, căprui, s-au deschis larg și, în timp ce îl urmărea, și-au schimbat culoarea în verde deschis.

Caitlin și-a îndreptat spatele și a văzut că paharul ei de vin rosu era încă plin. A luat o înghițitură și vinul a încălzit-o. Nu mâncase de ceva vreme, și i s-a urcat direct la cap. A văzut cealaltă sticlă de plastic stând pe acolo și și-a amintit de maniere.

"Să-ți torn un pic?" a întrebat ea, apoi a adaugat, nervos, "adică, vreau să spun, nu știu dacă bei -"

El a râs.

"Da, vampirii beau și vin", a spus el zâmbind, și a venit lângă ea și a ținut paharul în timp ce ea turna.

Ea a fost surprinsă. Nu de cuvintele lui, ci de râsul lui. Era ușor, elegant, și părea să se estompeze ușor în cameră. Ca orice altceva despre el, era misterios.

S-a uitat în sus, în ochii lui atunci când el a ridicat paharul la buze, în speranța că va privi înapoi în ochii ei.

El a făcut-o.

Apoi ambii s-au uitat în altă parte, în același timp. Ea și-a simțit inima bătând mai repede.

Caleb s-a dus înapoi la locul lui, s-a așezat pe paie, lăsându-se pe spate și s-a uitat la ea. Acum el părea să o studieze. Se simțea stânjenită.

Și-a trecut inconștient mâna peste haine și și-a dorit să fi purtat ceva mai frumos. Mintea ei se învârtea în timp ce încerca să-și amintească ce purta. Undeva pe drum, nu-și putea aminti unde, s-au oprit pentru scurt timp într-un oraș anonim și ea a intrat în singurul magazin de acolo – Armata Salvării – și și-a găsit niște haine.

S-a uitat în jos cu groază, și nici măcar nu s-a recunoscut. Purta blugi rupți, decolorați, adidași cu un număr prea mari pentru ea și un pulover peste un tricou. Peste ele, avea o haină spălăcită, de culoarea păstăilor de mazăre violet, cu un nasture lipsă, care, de asemenea era prea mare pentru ea. Dar ținea de cald. Și acum, de asta avea nevoie.

Se simțea stânjenită. De ce trebuia ca el să o vadă așa? Exact norocul ei ca prima dată când a întâlnit un tip care chiar îi plăcea, nici măcar să nu aibă oportunitatea de se îmbrăca bine. Nu exista vreo baie în acest hambar, și chiar dacă ar fi existat, nu avea la ea produse de machiaj. Se uită din nou în altă parte, simțindu-se jenată.

"Am dormit mult timp?" a întrebat ea.

"Nu sunt sigur. Și eu abia m-am trezit ", a spus el, lăsându-se pe spate și trecându-și mâna prin păr. "M-am hrănit devreme în seara asta. M-a dat peste cap."

S-a uitat la el.

"Explică-mi", a spus ea.

Se uită la ea.

"Hrănirea", a adăugat ea. "De genul, cum funcționează? Tu … omori oameni?"

"Nu, niciodată", a spus el.

Camera a rămas tăcută cât el și-a adunat gândurile.

"Ca totul cu privire la rasa vampirilor, este complicat", a spus el. "Depinde de ce tip de vampir ești și de sabatul căruia îi aparții. În cazul meu, mă hrănesc doar cu animale. În cea mai mare parte căprioare. Există, oricum, suprapopulație, și oamenii le vânează, de asemenea – și nici măcar ca să le mănânce."

Expresia lui a devenit întunecată.

"Dar alte sabaturi nu sunt atât de binevoitoare. Ei se hrănesc cu oameni. De obicei, nedoriții."

"Nedoriții?"

"Oamenii străzii, cei care sunt în trecere, prostituate … cei a căror lipsă nu va fi observată. Așa au stat lucrurile mereu. Ei nu vor să atragă atenția asupra rasei.

"De aceea, considerăm sabatul meu, rasa mea de vampiri, a avea sânge pur, iar alte tipuri de a fi impuri. Cu ce te hrănești … este energia care te umple."

Caitlin a stat acolo, gândindu-se.

"Și cu mine cum rămâne?" a întrebat ea.

Se uită la ea.

"De ce vreau să mă hrănesc, uneori, dar nu tot timpul?"

El s-a încruntat.

"Nu sunt sigur. Este diferit pentru tine. Ești de sânge amestecat. Este un lucru foarte rar ....Știu că acum te maturizezi. Cu alții, ei sunt transformați, peste noapte. Pentru tine, este un proces. Este posibil să dureze ceva timp până lucrurile se stabilizează, pentru a trece prin schimbările care ți se întâmplă."

Caitlin s-a gândit și și-adus aminte de chinurile foamei, de modul în care a copleșit-o, venind de nicăieri. Cum a făcut-o să nu poată să se gândească la nimic, decât la a se hrăni. Fusese oribil. Îi era groază de ideea că s-ar întâmpla din nou.

"Dar cum știu când se va întâmpla din nou?"

Se uită la ea. "Nu știi."

"Dar nu vreau să omor vreodată un om", a spus ea. "Niciodată."

"Nu trebuie să o faci. Te poți hrăni cu animale."

"Dar dacă se întâmplă atunci când sunt blocată undeva?"

"Va trebui să învețe să te controlezi. Este nevoie de practică. Si voință. Nu este ușor. Dar este posibil. Poți să controlezi foamea. Fiecare vampir trece prin asta."

Caitlin s-a gândit la cum ar fi să prindă și să se hrănească cu un animal viu. Știa că era deja mai rapidă decât fusese vreodată, dar nu știa dacă era atât de rapidă. Și nici măcar nu ar ști ce să facă în cazul în care ea ar prinde cu adevărat o căprioară.

S-a uitat la el.

"Mă vei învăța?" a întrebat, cu speranță în glas.

El i-a întâlnit privirea, și ea își putea simți inima bătând tare.

"Hrănirea este un lucru sacru pentru rasa noastră. Se face întotdeauna de unul singur", a spus el încet, scuzându-se. "Cu excepția…" El a tăcut.

"Cu exceptia?" a întrebat ea.

"În ceremoniile matrimoniale. Pentru a uni soțul și soția."

Se uită în altă parte, și ea îl putea vedea foindu-se. Și-a simțit sângele năvălindu-i în obraz, și deodată camera a devenit foarte caldă.

A decis să lase lucrurile în pace. Nu avea junghiuri de foame acum, și avea să treacă acea punte când ajungea la ea. Spera că el va fi alături de ea atunci.

În plus, adânc în interior, ei nu-i păsa prea mult despre hrănire, sau vampiri, sau săbii, sau oricare dintre ele. Ce vroia într-adevăr să știe era despre el. Sau, de fapt, ce simțea pentru ea. Erau atât de multe întrebări pe care ar fi vrut să i le pună. De ce ai riscat totul pentru mine? A fost doar pentru a găsi sabia? Sau a fost altceva? Odată ce vei găsi sabia, vei rămâne cu mine? Chiar dacă o poveste de dragoste cu un om este interzisă, ai încălca regulile pentru mine?

Dar îi era frică.

Deci, în loc de asta, a spus pur și simplu: "Sper că vom găsi sabia ta."

Ce penibil, s-a gândit ea. Asta e tot ce poți face? Nu poți să-ți aduni vreodată curajul să spui ce gândești?

Dar energia lui era prea intensă, și ori de câte ori era pe lângă el, făcea să-i fie greu să gândească clar.

"Și eu sper", a răspuns el. "Nu este o armă obișnuită. A fost râvnită de neamul nostru timp de secole. Se zvonește ca ar fi cel mai bun exemplu de sabie turcească artizanală făcut vreodată, creată dintr-un metal care poate ucide toți vampirii. Cu ea, am fi invincibili. Fără ea…"

El s-a oprit, de parcă i-ar fi fost frică să menționeze consecințele.

Caitlin își dorea ca Sam să fi fost aici, își dorea ca el să-i poată ajuta conducându-i la tatăl ei. S-a uitat din nou prin hambar. Nu a văzut niciun semn recente de la el. Își dorea, din nou, să nu-și fi pierdut telefonul mobil pe drum. I-ar fi făcut viața mult mai ușoară.

"Sam obișnuia mereu sa doarmă aici", a spus ea. "Am fost sigură că va fi aici. Dar știu că el a venit înapoi în acest oraș – sunt sigură de asta. El nu s-ar duce altundeva. Mâine vom merge la școală, și voi vorbi cu prietenii mei. Voi afla."

Caleb a dat din cap. "Crezi că știe unde este tatăl tău?" a intrebat el.

"Eu … nu știu," răspunse ea. "Dar știu că el știe mai multe despre el decât mine. A încercat să-l găsească dintotdeauna. Dacă cineva știe ceva, e el."

Caitlin s-a gândit și și-a amintit toate acele momente cu Sam, el mereu în căutare, arătându-i noi piste, fiind mereu dezamăgit. În toate nopțile el se ducea în camera lui și venea să stea pe marginea patului ei. Dorința sa de a-l vedea pe tatăl lor fusese copleșitoare, ca un lucru viu in interiorul lui. Și ea o simțise, dar nu la fel de tare ca el. Într-un fel, dezamăgirea lui a fost mai greu de văzut.

Caitlin s-a gândit la copilăria lor distrusă, la tot ce au pierdut, și dintr-o dată s-a simțit copleșită de emoție. O lacrimă i s-a format la colțul ochiului, și, rușinată, a șters-o repede, sperând să nu o fi văzut Caleb.

Dar el o văzuse. S-a uitat în sus și a privit-o, intens.

S-a ridicat încet și s-a așezat lângă ea. Era atât de aproape că ea îi putea simți energia. Era ceva intens. Inima ei a început să bată repede.

El și-a trecut ușor un deget prin părul ei, împingându-i-l înapoi de pe față. Apoi l-a trecut pe la coada ochiului ei, și apoi în jos pe obraz.

Ea și-a păstrat fața în jos, cu ochii la podea, temându-se să-i întâlnească privirea. Îl putea simți examinând-o.

"Nu-ți face griji," a spus el, vocea lui blândă, profundă, făcând-o să se simtă complet în largul ei. "Îl vom găsi pe tatăl tău. O vom face împreună."

Dar nu despre asta își făcea ea griji. Ea își făcea griji pentru el. Caleb. Își făcea griji despre când o va părăsi.

Dacă ea se întorcea cu fața spre el, se întreba dacă el o va săruta. Abia aștepta să-i simtă atingerea buzelor.

Dar îi era frică să întoarcă capul.

Părea că au trecut ore întregi până când în cele din urmă și-a adunat curajul de a se întoarce.

Dar el se întorsese deja în altă direcție. Sătea sprijinit ușor pe fân, cu ochii închiși, adormit, cu un zâmbet blând pe fața luminat de flăcările focului.

Ea a alunecat mai aproape de el și s-a lăsat pe spate, odihnindu-și capul la câțiva centimetri de umărul lui. Aproape se atingeau.

Și aproape era de ajuns pentru ea.