Kitabı oku: «Craiu Nou», sayfa 2
Scena III
Corbu, Dochița, Leonaș, Anica, Fete, Flăcăi
(Flăcăii aduc pe Anica leșinată pe un pat de crengi.)
Fetele:
Ce tainică-ntîmplare.
Flăcăii:
Îi vro cucoană mare.
Fetele:
Vezi cum a leșinat?
Flăcăii:
A dat de vrun păcat.
Toți
Haideți s-o ajutăm,
De moarte s-o scăpăm.
Leonaș
Anico, Anico! ah vină-n simțire,
Căci sufletu-mi geme de crudă măhnire;
Anico, Anico! fă-ți milă de mine,
Răspunde-mi, iubito, căci mor lîngă tine!
O! Doamne preasfinte!
L-a mea rugăminte
Fii îndurător.
Din cer ne privește
O! Doamne! păzește
Al nostru amor.
Cor
O! Doamne preasfinte!
L-a sa rugăminte
Fii îndurător.
Din cer îi privește,
O Doamne, păzește
Iubirile lor.
Anica (trezindu-se )
Ah! unde m-aflu?
Leonaș (cătră ceialalți)
Vă dați într-o parte.
Anica (cu spaimă)
Ce vis plin de groază!… Departe, departe …
Dușmanii m-alungă, pun mîna pe mine …
Ah! dragul meu unde-i? …
Leonaș
Eu sînt lîngă tine.
Anica (aruncindu-se cu bucurie în brațele lui Leonaș)
O! fericire!
Dulce simțire!
Din rătăcire
Eu mă deștept.
Ceru-mi zîmbește,
Inima-mi crește
Și înflorește
Vesel în pept.
Anica și Leonaș
Ceru-mi zîmbește,
Inima-mi crește
Și înflorește
Vesel în pept.
Anica
Voi, soarte rele,
Viscole grele
A vieței mele,
Periți în vînt.
Cerul păzește,
El ocrotește
Cine iubește
Păn’ la mormînt.
Anica și Leonaș
Cerul păzește,
El ocrotește
Cine iubește
Păn’ la mormînt.
(Se aude în munți o trîmbiță militară.)
Toți
Ce sunet s-aude?
Anica și Leonaș
O! presimțiri mult crude!
Jandarmii ne alung.
Corbu și Dochița
Jandarii vă ajung…
Fetele și Flacaii (întorcîndu-se din fund)
O ceată de soldați
Spre noi vin înarmați.
Leonaș (cătră Corbu)
Pe noi ei ne caută!
Corbu
N-ai grijă cu mine.
Hai de te ascunde, deși-i cam rușine;
Dochițo, tu, dragă, ești mai pricepută…
Ie pe cuconița ș-o fă nevăzută …
Cor general
Anica și Leonaș (În fața scenei)
O! Doamne preasfinte!
L-a mea rugăminte
Fii îndurător.
Din cer ne privește,
O! Doamne, păzește
Al nostru amor!
Corbu și Dochița
O! Doamne preasfinte!
L-a lor rugăminte
Fii îndurător.
Din cer îi privește,
O! Doamne, păzește
Iubirile lor!
Fetele și Flăcăii (înșirați pe cărarea muntelui)
Pe plaiul din munte
Ostașii de frunte
Aici se cobor;
Hai toți cu grăbire
Spre buna sosire
Înaintea lor.
Bujor și jandarmii (ivindu-se pe deal și viind in marș)
Pe plaiul din munte
Ostași noi de frunte
Marș grabnic, ușor,
Marș vesel, cu toții
Să prindem și hoții
Și mîndrele lor.
(Dochița și Anica întră în casa din stînga. Corbu și Leonaș se furișează sub munte fi ies prin stînga. Bujor fi jandarmii se cobor in scenă întovărășiți de fete fi de flăcăi.)
Scena IV
Bujor, Jandarmi, Fete, Flăcăi
Bujor
Iată-mă-s în sfîrșit la locul de iubire
În care am simțit a dragostei simțire,
Mîndruțe, dulci surori de-a mea copilăriei
Flăcăi, prietini vechi, vă văd cu bucurie;
Dar unde-i draga mea?…
Dochița mlndrulița.
Toți (chemînd prin munți)
Dochițo, fa Dochiță …
Dochițo, fa Dochiță!
Scena V
Cei dinainte, Dochița (ieșind din casa ei)
Dochița: Cine mă cheamă?
Toți: Bujor… o venit Bujor…
Dochița (văzînd pe Bujor, se aruncă veselă în brațele lui): Bujor!
Bujor: Dochițo!
Dochița
Ah! ce dulce fericire
Dup-o lungă, despărțire
Simt acum în peptul meu!
Bujor (cu dragoste)
D-apoi eu! d-apoi eu!
Dochița
Ian să te privesc mai bine
Ce frumos mindiru-ți vine!
Parcă ești un pui de zmeu.
Bujor
Cred și eu, cred și eu.
(Răsucindu-și mușteața.)
De cînd am intrat la oaste,
Multe fete zac pe coaste,
Zac mereu de dorul meu…
Dochița
D-apoi eu, d-apoi eu!
Bujor
De cînd port arma iubită
Pentru țara mea slăvită
M-am făcut chiar pui de zmeu.
Dochița
Cred și eu, cred și eu.
Bujor și Dochița
Ah! de-acum în fericire
Dup-o lungă despărțire
Ne-om iubi, iubi mereu,
Tu și eu, tu și eu.
Bujor (cătră ceialalți): Hora, măi, de bună sosire. Să se ducă vestea peste nouă mări și țări.
(Jandarmii, fetele și flăcăii se prind la horă.)
Jandarmii
De cind am intrat la oaste…
Etc. etc. etc.
Fetele
Cred și eu, cred și eu.
Jandarmii
De cînd port arma iubită etc.
Fetele
Cred și eu, cred și eu.
Scena VI
Cei dinainte, Ispravnicul (alergînd spăriat pe cărare și tot căutînd cu spaimă înapoi)
Ispravnicul (strigînd pe deal): Bujor… Jandarmi… săriți… nu mă lăsați.
Bujor: Ispravnicu!… ce-o pățit?
Ispravnicul
(viind iute pe scenă, tremurînd)
La arme! la arme! săriți! ajutor!
Toți
Ce este? Ce este?
Ispravnicul
Ah! tremur și mor!
(Cătră jandarmi.)
Pe urmele voastre viind cole-n vale,
Din codru deodată-mi iesă în cale
Două matahalei
Toți
Două matahale!
Ispravnicul
O mînă-mi apasă căciula pe nas.
Și groaznic deodată-mi zice un glas:
„Ispravnice, moartea te paște la soare,
Fugi iute acasă de șezi la răcoare.”
Vai! cad de picioare
Toți
Ce să fie oare?
Bujor (în parte): El trebuie să fie… hoțul după care ne-am luat de două zile… (Cătră jandarmi.) Copii, gătiți-vă armele și veniți să hăituim codrul… Dochițo fii fără nici o grijă, că mă-ntorc îndată.
Dochița: Sărman, bietu cuconu Leonaș!
Bujor: În stîn…ga… marș înainte… marș.
Cor general
Bujor și Jandarmii
Prin codri, pe munte,
Ostași noi de frunte
Marș grabnic, ușor.
Marș vesel cu toții
Să prindem și hoții
Și gazdele lor.
Ispravnicul
Prin codri, pe munte,
Jandarmi voi de frunte,
Marș grabnic, ușor.
Vă duceți cu toții
Să prindeți și hoții
Ș-averile lor.
Dochița, Flăcăii și Fetele
Prin codri, pe munte
Ostașii de frunte
Se duc de la noi,
Să lupte cu hoții;
Dă, Doamne, cu toții
Să vie-napoi.
(Jandarmii se suie pe cărarea muntelui fi ies cîntînd prin stînga. Flăcăii fi fetele ies prin dreapta.)
