Kitabı oku: «Nunta țărănească», sayfa 3

Scena IV

Gaitanis, Trohin (ieșind din casă)

Trohin: Aud?… Cine mă cheamă?

Gaitanis: Ia vino-ncoațe, mo.

Trohin (în parte): Găitanul m-o prins în laț…

Gaitanis: Ma rog, zupune bade Trohine, cum îndrăznești se fați nunta, păn-a nu-mi plati ței ținți sute de lei?… ha?…

Trohin (in parte): M-o strîns cu ușa grecu, dar oi să mă fac surd.

Gaitanis: Auzitu-mu, ha?

Trohin: Cine? țapul cel mare care te-o împuns astă iarnă de-ai picat pe gheață?… o murit săracu! d-ta să fii sănătos!

Gaitanis: Țe țap?… Eu ți vorbesco de bani.

Trohin: Așa, așa! bietul Balaban… el săracu!…

Gaitanis: Ei! apoi să nu te fați zaratico?… Eu i zico bani, si el mi raspundi Balabani. (Tare.) Ținți sute de lei!…

Trohin (în parte): Zbeară tu, grecule, cît ți-a ținea gura… (Tare.) Aud?

Gaitanis: Unde-s banii mei?… Unde-i Ilenuța?

Trohin: Măriuța? baba Măriuța?

Gaitanis: Na tos! acum mi pomenește de baba Mariuța! Ma chind ai asurzito asa, bre, hondrochefale? (Strigă tare la urechea lui Trohin.) Ilenuța… Ilenuța… surdole!

Trohin (răsărind): Ho! că m-ai spăriet.

Gaitanis: Ho!… (În parte.) Mi a ziso ho, ca la vodia!… (Furios.) Esi, ise ho, bovole! ma ego ime loghiotatos, apo to Tenedosit auzitu-mu?… apo to Tenedosi! si am se-ți puno ecsecuția ca se-mi plătești datoria! auzitu-mu? Ma duco s-aduco aițe pe privighitori… Auzitu-mu?… Privighitori!…

Trohin: Că privighitorile. nu mai cîntă acum, jupîne.

Gaitanis: Ba chinta, chinta. (Bătînd în pumni.) Si ai se chinta si tu, acus… Acus!

 
Ai si chinta,
Ai si chinta
Si se maninți o plaținta
Chiparata
Si sarata
Cum n-ai muncat nițiodatat
 

Trohin (în parte)

 
Vai de mine!
Vai de mine,
C-a să-mi facă vro rușine!
Ce păcate
Ce păcate,
Vai de mine-mi cad în spate!
 

Gaitanis (bătînd în pumni)

 
Ai se chinți! ai se chinți ca un cuc,
Neschi!
Si se merzi, si se merzi cu butuc,
Neschi!
 

(Împreună.)

Gaitanis

 
Ai se chinta,
Ai se chinta
Si se maninți o plaținta
Chiparata
Si sarata
Cum n-ai muncat nițiodata!
 

Trohin

 
Vai de mine!
Vai de mine,
C-a să-mi facă vro rușine!
Ce păcate! (bis)
Ce păcate,
Vai de mine-mi cad în spate!
 

(Gaitanis iesă furios prin dreapta.)

(Se aud chiote de nuntași, în stînga.)

Scena V

Trohin: Iaca și nuntașii!… Săracul de mine! am pățit-o tocmai astăzi, cînd îmi mărit fata!… și din păcate n-am nici un ban ca să mă pot plăti de grec, că am pus tot ce-am avut în zestrea Ilenuței. Doamne, Doamne! adică să te ferească Dumnezeu de holeră, de locuste și de… Găitani! (Întră în casa lui.)

Scena VI

Nuntașii, [Trotușan], (mai pe urmă) Trohin

(Doi vornicei de nuntă, cu pălăriile împodobite cu flori, intră din stînga, înainte, fiind în mini cîte un baston alb, cîte un colac și cîte un buchet de flori. După ei vine mirele încungiurat de fărani carii chiuiesc. Toți se opresc în mijlocul scenei, în fața casei lui Trohin. În vreme ce întră nuntașii, orhestrul cîntă aria nunții.)

Vornicelul (cătră mire): Ei, măi Trotușane!… Iată-ne agiunși la casa Ilenuții!… Dar păn-a nu bate la ușa ei, să ne cînți un cîntic de cele bătrînești, de care ai auzit de la tată-tău.

Trotușan: Bucuros… Să vă cînt cînticul tătarului.

Toți: Dar, dar!

Trotușan: Apoi, zice că, pe cînd năvălea tătarii în țară, strămoșii noștri, care erau pui de viteji, le cînta așa, de pe ist mal a Nistrului:

I

 
Măi tătare, ține-ți calul!
Măi tătare, strînge-i frîul!
Măi tătare, lasă malul,
Nu cerca a trece rîul;
Că, pe crucea sfintei lege!
De voi doi, peste hotare.
Nimic, zău! nu s-a alege,
Măi tătare, măi tătare!…
 

Dacă tătarii era oameni de cuvînt și se întorcea înapoi, românii îi lăsa în pace; iar de nu, apoi strămoșii noștri le vorbea încă o dată cu binele și le zicea:

II

 
Mâi tătare, dă-ne pace!
Măi tătare, stăi, nu trece!
Măi tătare, nu mă face
Să-ți fărîm capul tn zece.
Că, de sus, de pe movilă,
De-oi zvîrli ghioaga cea mare,
Singur ți-oi plînge de milă,
Măi tătare, măi tătare!
 

După asta, dacă-l împingea păcatul pe dușman să treacă în țara noastră, apoi îl videa Dumnezeu! Românul perdea răbdarea, ridica ghioaga, și-l turtea pe tătar la pămînt, și-l da la corbi! Pe urmă-l prohodea așa:

III

 
Măi tătare, unde-ți e pala?
Măi tătare; unde-ți e calul?
Măi tătare, unde-ți e fala?
Nu ți-am spus să nu treci malul?
Nu știai tu, măi vecine,
Ce-i românul în turbare?…
Corbul mușcă-acum din tine,